disolutiv

DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franţuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)
(Marele dicţionar de neologisme)

disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. sg. disolutívă, pl. disolutíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: di dis diso disol disolu

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv utiv lutiv olutiv