displăcea dex - definiţie, sinonime, conjugare

displăcea

[Conjugare] [Sinonime]
DISPLĂCEÁ, displac, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISPLĂCEÁ displác intranz. A înceta de a fi pe plac; a nu plăcea. /<it. dispiacere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISPLĂCEÁ vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea].
(Dicţionar de neologisme)

DISPLĂCEÁ vb. intr. a nu plăcea. ♢ a nu agrea. (după it. dispiacere)
(Marele dicţionar de neologisme)

displăceá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. displác, 1 pl. displăcém, 2 pl. displăcéţi; part. displăcút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISPLĂCEÁ vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A displăcea ≠ a plăcea
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disp displ displa

Cuvinte se termină cu literele: ea cea acea lacea placea