dispozitiv

DISPOZITÍV, dispozitive, s.n. 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) şi care îndeplineşte o funcţie bine determinată într-un sistem tehnic. ♢ (Electron.; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acţiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (împreună cu zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătoreşti, în care se arată soluţia dată litigiului (şi unele dispoziţii accesorii). – Din fr. dispositif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISPOZITÍV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate între ele şi dispuse în aşa fel încât să poată îndeplini o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace şi forţe militare, dispuse în conformitate cu un plan, în vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISPOZITÍV s.n. 1. Ansamblu de piese care îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2. Dispoziţie pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operaţie militară. 3. Parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicţie. [< fr. dispositif, it. dispositivo].
(Dicţionar de neologisme)

DISPOZITÍV s. n. 1. ansamblu de piese care îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operaţie militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicţie. (< fr. dispositif)
(Marele dicţionar de neologisme)

dispozitív s. n., pl. dispozitíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DISPOZITÍV s. (TEHN.) mecanism, (înv. şi reg.) meşteşug. (Un ~ ingenios de stropit.)
(Dicţionar de sinonime)