dispoziţiilor
[Sinonime]
DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ Loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziţia cuiva = a fi gata să satisfacă dorinţele, ordinele cuiva. 2. Aşezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcţie după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorinţă (momentană) de a face un anumit lucru. [Var.: dispoziţiúne s.f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISPOZÍŢI//E ~i f. 1) Aranjare a unor obiecte într-o anumită ordine. 2) Precept obligatoriu (conţinut într-un act normativ), emis de o persoană oficială sau de o instanţă. ♢ La ~ la îndemână. A fi (sau a sta) la ~a cuiva a aştepta ordinele cuiva, fiind gata să le îndeplinească. 3) Stare sufletească (bună sau rea). [Art. dispoziţia; G.-D. dispoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. disposition, lat. dispositio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DISPOZÍŢIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ♢ Organ de dispoziţie = organ care hotărăşte; la dispoziţie = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Aşezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părţilor unui discurs, ale unei compoziţii etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispoziţiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
(Dicţionar de neologisme)
DISPOZÍŢIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin. o ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii să facă anumite plăţi din contul său; la ~ = la îndemână. 2. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufletească. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, înclinaţie; vocaţie. 6. (pl.) pregătiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
(Marele dicţionar de neologisme)
dispozíţie s. f. → poziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISPOZÍŢIE s. 1. (JUR.) normă, prescripţie, prevedere, (înv. şi reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sunt ~ în vigoare?) 2. v. clauză. 3. hotărâre, ordin, poruncă, (pop.) porunceală, (înv.) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism înv.) pricaz. (A emis o ~ scrisă.) 4. v. consemn. 5. situaţie, stare. (În ce ~ sufletească se află?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) duşi (pl.). (~ bună sau rea a cuiva.) 7. v. poftă. 8. v. tendinţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISPOZÍŢI//E ~i f. 1) Aranjare a unor obiecte într-o anumită ordine. 2) Precept obligatoriu (conţinut într-un act normativ), emis de o persoană oficială sau de o instanţă. ♢ La ~ la îndemână. A fi (sau a sta) la ~a cuiva a aştepta ordinele cuiva, fiind gata să le îndeplinească. 3) Stare sufletească (bună sau rea). [Art. dispoziţia; G.-D. dispoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. disposition, lat. dispositio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DISPOZÍŢIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin. o ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii să facă anumite plăţi din contul său; la ~ = la îndemână. 2. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufletească. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, înclinaţie; vocaţie. 6. (pl.) pregătiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
(Marele dicţionar de neologisme)
dispozíţie s. f. → poziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISPOZÍŢIE s. 1. (JUR.) normă, prescripţie, prevedere, (înv. şi reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sunt ~ în vigoare?) 2. v. clauză. 3. hotărâre, ordin, poruncă, (pop.) porunceală, (înv.) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism înv.) pricaz. (A emis o ~ scrisă.) 4. v. consemn. 5. situaţie, stare. (În ce ~ sufletească se află?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) duşi (pl.). (~ bună sau rea a cuiva.) 7. v. poftă. 8. v. tendinţă.
(Dicţionar de sinonime)