disprețuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISPREŢUÍ, dispreţuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispreţ faţă de cineva sau de ceva; a trata cu dispreţ pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Var.: (înv.) despreţuí vb. IV] – Dispreţ + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISPREŢUÍRE, dispreţuiri, s.f. Acţiunea de a dispreţui. [Var.: (înv.) despreţuíre s.f. ) – V. dispreţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISPREŢU//Í ~iésc tranz. A trata cu dispreţ; a desconsidera. [Sil. -ţu-i] /dispreţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISPREŢUÍ vb. IV. tr. A avea dispreţ pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu preţui pe cineva sau ceva. [Cf. it. disprezzare].
(Dicţionar de neologisme)

DISPREŢUÍRE s.f. Acţiunea de a dispreţui. [< dispreţui].
(Dicţionar de neologisme)

DISPREŢUÍ vb. tr. a avea dispreţ pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreţ)
(Marele dicţionar de neologisme)

dispreţuí vb. → preţui
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dispreţuíre s. f., g.-d. art. dispreţuírii; pl. dispreţuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISPREŢUÍ vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~?; nu ~ ceea ce ţi se oferă.)
(Dicţionar de sinonime)

DISPREŢUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A dispreţui ≠ a aprecia, a preţui, a respecta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disp dispr dispre

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire etuire