distanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISTÁNT, -Ă, distanţi, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politeţe rece şi puţin comunicativă în relaţiile cu ceilalţi, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care exprimă, trădează pe omul distant. – Din fr. distant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTÁNŢĂ, distanţe, s.f. 1. Interval care desparte două puncte în spaţiu; depărtare. ♢ Loc. adv. La distanţă = la o oarecare depărtare. De la distanţă = de la un punct depărtat. Din distanţă în distanţă = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferenţă. Distanţa de la roşu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTANŢÁ, distanţéz, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanţă între două sau mai multe fiinţe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanţă (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepţii etc.; a întrece, a depăşi pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre per-soane) Care ţine la distanţă pe cei din jur, afişând un aer de superioritate. /<fr. distant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Interval dintre două puncte în spaţiu; depărtare. ♢ La ~ la o anumită depărtare. De la ~ dintr-un loc depărtat. A ţine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenţă de nivel social, de grad, de civilizaţie sau de importanţă. Între ei există o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DISTANŢ//Á ~éz tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanţă. /<fr. distancer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DISTANŢ//Á mă ~éz intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepţii. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTÁNT, -Ă adj. Rece, rezervat, necomunicativ, băţos. [< fr. distant].
(Dicţionar de neologisme)

DISTÁNŢĂ s.f. 1. Interval între două puncte; spaţiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferenţă de rang, de situaţie între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].
(Dicţionar de neologisme)

DISTANŢÁ vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanţe între obiecte sau fiinţe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăşi. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].
(Dicţionar de neologisme)

DISTÁNT, -Ă adj. (despre oameni sau comportamentul lor) rece, rezervat, necomunicativ. (< fr. distant)
(Marele dicţionar de neologisme)

DISTÁNŢĂ s. f. 1. interval, spaţiu între două puncte. o a ţine pe cineva la ~ = a se purta rece, distant faţă de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferenţă de rang, de situaţie între două persoane. (< fr. distance, lat. distantia)
(Marele dicţionar de neologisme)

DISTANŢÁ vb. I. tr. a lăsa anumite distanţe între obiecte sau fiinţe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăşi. ♢ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)
(Marele dicţionar de neologisme)

distánt adj. m., pl. distánţi; f. sg. distántă, pl. distánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

distánţă s. f., g.-d. art. distánţei; pl. distánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

distanţá vb., ind. prez. 1 sg. distanţéz, 3 sg. şi pl. distanţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISTÁNT adj. neprietenos, nesociabil, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DISTÁNŢĂ s. 1. depărtare, interval, spaţiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între stâlpi?) 2. depărtare, spaţiu, (pop.) cale, (înv.) loc. (Între cele două oraşe e o ~ de 40 km.) 3. bucată, interval, (reg.) postată. (A parcurs o bună ~ din drum.) 4. v. lungime.
(Dicţionar de sinonime)

DISTANŢÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. v. detaşa. 3. v. spaţia.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A distanţa ≠ a apropia
(Dicţionar de antonime)

A se distanţa ≠ a se apropia
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis dist dista distan

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta tanta stanta