distih

DISTÍH, distihuri, s.n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită şi care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTÍH ~uri n. Grup de două versuri, de obicei cu structură metrică diferită, care exprimă împreună un gând şi alcătuieşte o strofă. /<fr. distique, lat. distichon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTÍH s.n. 1. (În versificaţia antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri].
(Dicţionar de neologisme)

DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte şi de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri].
(Dicţionar de neologisme)

DISTÍH¹ s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită şi cu înţeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon)
(Marele dicţionar de neologisme)

DISTÍH², -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte şi de alta a unui ax. (< germ. distich, gr. distikhos)
(Marele dicţionar de neologisme)

distíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. distíhuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)