distil

DISTÍL ~ă (~i, ~e) (despre o clădire) A cărei faţadă are numai două coloane. /<fr. distyle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTÍL s.n. Edificiu sau element arhitectonic a cărui faţadă are numai două coloane. [< fr. distyle, cf. gr. dis – doi, stylos – coloană].
(Dicţionar de neologisme)

DISTÍL, -Ă I. adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la faţadă. II. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile. (< fr. distyle)
(Marele dicţionar de neologisme)

distíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. distíluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)