distincție

DISTÍNCŢIE, distincţii, s.f. 1. Deosebire, diferenţă. A face distincţie. Fără distincţie. 2. Fineţe, eleganţă în înfăţişare şi comportări. 3. Decoraţie sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincţiúne s.f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTÍNCŢI//E ~i f. 1) Caracter distinct; lipsă de asemănare; deosebire; diferenţă. 2) Atitudine, comportare, înfăţişare aleasă, deosebită. 3) Diplomă sau titlu, care recompensează un merit al cuiva. [Art. distincţia; G.-D. distincţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. distinction, lat. distinctio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTÍNCŢIE s.f. 1. Deosebire, diferenţă (în raport cu ceva). 2. Fineţe; strălucire, nobleţe; eleganţă în ţinută, în purtări. 3. Semn de deosebită preţuire, stimă acordată cuiva; (p. ext.) semn onorific cu care se recompensează un merit. [Gen. -iei, var. distincţiune s.f. / cf. fr. distinction, lat. distinctio].
(Dicţionar de neologisme)

DISTÍNCŢIE s. f. 1. deosebire, diferenţă. 2. atitudine aleasă, fineţe în înfăţişare şi eleganţă în ţinută. 3. semn de deosebită preţuire (titlu, decoraţii etc.) ce se acordă cuiva. (< fr. distinction, lat. distinctio)
(Marele dicţionar de neologisme)

distíncţie s. f. (sil. -tinc-ţi-e), art. distíncţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. distíncţiei; pl. distíncţii, art. distíncţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DISTÍNCŢÍE s. 1. v. deosebire. 2. v. bun-gust. 3. eleganţă, fineţe, rafinament, subtilitate. (~ în comportări.)
(Dicţionar de sinonime)