distinct dex - definiţie, sinonime, conjugare

distinct

[Sinonime]
DISTÍNCT, -Ă, distincţi, -te, adj. 1. Care se deosebeşte prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de acelaşi fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, desluşit. – Din fr. distinct, lat. distinctus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTÍNC//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se distinge de ceva sau de cineva apropiat sau analog; diferit. 2) (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; desluşit; clar. /<fr. distinct, lat. distinctus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTÍNCT, -Ă adj. 1. Separat, deosebit, diferit de altceva. 2. Clar, desluşit. [< fr. distinct, cf. lat. distinctus].
(Dicţionar de neologisme)

DISTÍNCT, -Ă adj. 1. deosebit, diferit de altceva. 2. (fig.) clar, desluşit, evident. (< fr. distinct, lat. distinctus)
(Marele dicţionar de neologisme)

distínct adj. m., pl. distíncţi; f. sg. distínctă (sil. -tinc-), pl. distíncte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISTÍNCT adj., adv. 1. adj. deosebit, diferit, (înv. şi pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. adj. v. aparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. caracteristic. 5. adj. v. clar. 6. adv. v. bine.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Distinct ≠ asemănător, neclar, identic, nedesluşit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis dist disti distin

Cuvinte se termină cu literele: ct nct inct tinct stinct