distonant
[Sinonime]
DISTONÁNT, -Ă, distonanţi, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISTONÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].
(Dicţionar de neologisme)
DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)
(Marele dicţionar de neologisme)
distonánt adj. m., pl. distonánţi; f. sg. distonántă, pl. distonánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISTONÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)
(Marele dicţionar de neologisme)
distonánt adj. m., pl. distonánţi; f. sg. distonántă, pl. distonánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.
(Dicţionar de sinonime)