DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A petrece sau a face pe cineva să-şi petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DISTR//Á ~éz tranz. 1) A face să se distreze; a înveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distrage. /<fr. distraire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DISTR//Á mă ~éz intranz. A consuma timpul în distracţii; a se deda plăcerilor lumeşti; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. /<fr. distraire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
distrá (-éz, -át), vb. – A distrage, a amuza. – Var. (înv.) distrage. Fr. distraire, var. adaptată conjugării vb. a trage. – Der. distractiv, adj.; distracţi(un)e, s.f.; distrat (var. înv. distras), adj., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
DISTRÁ vb. I. tr. A îndepărta atenţia cuiva de la ceva care îl oboseşte sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].
(Dicţionar de neologisme)
DISTRÁ vb. I. tr. a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. tr., refl. a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< fr. distraire)
(Marele dicţionar de neologisme)
distrá vb., ind. prez. 1 sg. distréz, 3 sg. şi pl. distreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISTRÁ vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a râde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau şi se ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se distra ≠ a se plictisi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DISTR//Á ~éz tranz. 1) A face să se distreze; a înveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distrage. /<fr. distraire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
distrá (-éz, -át), vb. – A distrage, a amuza. – Var. (înv.) distrage. Fr. distraire, var. adaptată conjugării vb. a trage. – Der. distractiv, adj.; distracţi(un)e, s.f.; distrat (var. înv. distras), adj., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
DISTRÁ vb. I. tr. A îndepărta atenţia cuiva de la ceva care îl oboseşte sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].
(Dicţionar de neologisme)
DISTRÁ vb. I. tr. a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. tr., refl. a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< fr. distraire)
(Marele dicţionar de neologisme)
distrá vb., ind. prez. 1 sg. distréz, 3 sg. şi pl. distreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISTRÁ vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a râde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau şi se ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se distra ≠ a se plictisi
(Dicţionar de antonime)