distrage dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenţia cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenţia cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].
(Dicţionar de neologisme)

DISTRÁGE vb. tr. a abate gândul, atenţia cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după fr. distraire)
(Marele dicţionar de neologisme)

distráge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. distrág; part. distrás
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISTRÁGE vb. v. abate.
(Dicţionar de sinonime)

DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis dist distr distra

Cuvinte se termină cu literele: ge age rage trage strage