distributiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

distributiv

DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric. Atenţie distributivă = atenţie care poate fi îndreptată în mai multe direcţii în acelaşi timp; atenţie dispersată. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTRIBUTÍV ~ă (~i, ~e) 1): Numeral ~ numeral care arată gruparea numerică a obiectelor. 2) Care se caracterizează prin distributivitate. /<fr. distributif, lat. distributivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. Care distribuie. ♢ Numeral distributiv = numeral care indică repartizarea unor obiecte sau a unor fiinţe; atenţie distributivă = atenţie care se poate îndrepta în mai multe părţi deodată; atenţie dispersată; (mat.) operaţie distributivă = operaţie care, efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă acelaşi rezultat ca şi în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. [Cf. fr. distributif, lat. distributivus].
(Dicţionar de neologisme)

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ideea de distribuţie. o numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor sau fiinţelor; atenţie ~ă = atenţie care se poate îndrepta în mai multe părţi deodată; atenţie dispersată. 2. (mat.) care prezintă distributivitate. (< fr. distributif, lat. distributivus)
(Marele dicţionar de neologisme)

distributív adj. m., pl. distributívi; f. sg. distributívă, pl. distributíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dis dist distr distri

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv utiv butiv ibutiv