distrofic dex - definiţie, sinonime, conjugare

distrofic

DISTRÓFIC, -Ă, distrofici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine distrofiei, privitor la distrofie. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de distrofie. – Din fr. dystrophique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISTRÓFI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de distrofie; propriu distrofiei. 3) şi substantival Care suferă de distrofie; bolnav de distrofie. /<fr. dystrophique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISTRÓFIC, -Ă adj., s.m. şi f. (op. e u t r o f i c) (Suferind) de distrofie. [< fr. dystrophique].
(Dicţionar de neologisme)

DISTRÓFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de distrofie. (< fr. dystrophique)
(Marele dicţionar de neologisme)

distrófic adj. m., s. m., pl. distrófici; f. sg. distrófică, pl. distrófice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dis dist distr distro

Cuvinte se termină cu literele: ic fic ofic rofic trofic