disuada

A DISUAD//Á ~éz tranz. livr. (persoane) A sfătui să renunţe (la o intenţie); a deconsilia. /<fr. dissuader, lat. dissuadere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISUADÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A abate pe cineva de la o hotărâre. [Pron. -su-a-. / < fr. dissuader].
(Dicţionar de neologisme)

DISUADÁ vb. tr. a abate pe cineva de la o hotărâre. (< fr. dissuader)
(Marele dicţionar de neologisme)

disuadá vb. (sil. -su-a-), ind. prez. 3 sg. disuadeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)