disuasiune

DISUASIÚNE s. f. insistenţă (pe lângă cineva) pentru a-l face să-şi schimbe hotărârea. ♢ ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilităţile. (< fr. dissuasion)
(Marele dicţionar de neologisme)

disuasiúne s. f. (sil. -su-a-), g.-d. art. disuasiúnii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: di dis disu disua disuas

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune siune asiune