diuretic
DIURÉTIC, -Ă, diuretici, -ce, adj., s.n. (Medicament, ceai etc.) care produce sau măreşte diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. diurétique, lat. diureticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIURÉTI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre substanţe, medicamente etc.) Care produce diureză; producător de diureză. [Sil. di-u-] /<fr. diurétique, lat. diureticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIURÉTIC, -Ă adj., s.n. (Substanţă) care activează secreţia urinară. [Pron. di-u-. / < fr. diurétique].
(Dicţionar de neologisme)
DIURÉTIC, -Ă adj., s. n. (substanţă) care activează secreţia urinară. (< fr. diurétique)
(Marele dicţionar de neologisme)
diurétic adj. m. (sil. di-u-), pl. duirétici; f. sg. diurétică, pl. diurétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diurétic s. n. (sil. di-u-), pl. diurétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIURÉTI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre substanţe, medicamente etc.) Care produce diureză; producător de diureză. [Sil. di-u-] /<fr. diurétique, lat. diureticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIURÉTIC, -Ă adj., s. n. (substanţă) care activează secreţia urinară. (< fr. diurétique)
(Marele dicţionar de neologisme)
diurétic adj. m. (sil. di-u-), pl. duirétici; f. sg. diurétică, pl. diurétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diurétic s. n. (sil. di-u-), pl. diurétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)