diurnă dex - definiţie, sinonime, conjugare
DIÚRN, -Ă, diurni, -e, adj. De zi, din timpul zilei; care are loc în timpul zilei; care durează o zi. ♢ Mişcare (sau rotaţie) diurnă = mişcare aparentă de rotaţie a sferei cereşti (împreună cu aştrii care par fixaţi pe ea) în jurul axei polilor, care durează o zi siderală. [Pr.: di-urn] – Din fr. diurne, lat. diurnus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIÚRNĂ, diurne, s.f. 1. Indemnizaţie plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIÚRN ~ă (~i, ~e) 1) Care are loc în timpul zilei; de zi. 2) Care durează o zi; de o zi; de 24 de ore. /<fr. diurne, lat. diurnus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIÚRN//Ă ~e f. Sumă de bani, plătită cuiva de către întreprinderea sau instituţia unde lucrează, pentru acoperirea cheltuielilor zilnice, făcute în interes de serviciu într-o deplasare (delegaţie) în altă localitate. [Sil. di-ur-] /<fr. diurne, lat. diurnus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIÚRN, -Ă adj. Care se petrece în timp de o zi. ♢ Mişcare diurnă = mişcare aparentă de la est la vest a aştrilor pe sfera cerească, care are loc în 24 de ore; maree diurnă = tip de maree caracterizat prin aceea că în 24 de ore are loc o maree înaltă şi una joasă. ♦ Care se face în timpul zilei, de zi. ♦ (Despre flori) Care se deschide numai la lumină. [Pron. di-urn. / < fr. diurne, it. diurno, lat. diurnus].
(Dicţionar de neologisme)

DIÚRNĂ s.f. Sumă acordată pe timp de o zi unei persoane care pleacă în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute. ♦ Plata unui angajat cu ziua. [< lat. diurna].
(Dicţionar de neologisme)

DIÚRN, -Ă adj. de zi, din timpul zilei. o mişcare ~ă = mişcare aparentă, de la est la vest, a aştrilor pe bolta cerească, care are loc în 24 de ore; maree ~ă = tip de maree caracterizat prin aceea că în 24 de ore are loc o maree înaltă şi una joasă. ♢ (despre flori) care îşi duce viaţa activă în timpul zilei. (< fr. diurne, lat. diurnus)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIÚRNĂ s. f. 1. indemnizaţie acordată pe timp de o zi unei persoane plecate în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute. 2. plata zilnică a unui diurnist. (< lat. diurna)
(Marele dicţionar de neologisme)

diúrn adj. m. (sil. -urn), pl. diúrni; f. sg. diúrnă, pl. diúrne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

diúrnă s. f. (sil. di-ur-), pl. diúrne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DIÚRN adj. v. zilnic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Diurnnocturn
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di diu diur diurn

Cuvinte se termină cu literele: na rna urna iurna