divă

DÍVĂ, dive, s.f. (Adesea glumeţ sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIV//Ă ~e f. Cântăreaţă sau actriţă celebră, foarte admirată. /<fr., it. diva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dívă (díve), s.f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)

DÍVĂ s.f. (Liv.) Cântăreaţă cu renume; artistă de cinematograf renumită; (peior.) femeie care doreşte să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva].
(Dicţionar de neologisme)

DIV, -Ă adj. (Rar) Divin. // s.m. Duh rău în mitologia musulmană. [< lat. divus, cf. fr. dive].
(Dicţionar de neologisme)

DÍVĂ s. f. cântăreaţă cu renume; artistă de cinematograf renumită; star. (< it., fr. diva)
(Marele dicţionar de neologisme)

dívă s. f., g.-d, art. dívei; pl. díve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DÍVĂ s. v. star.
(Dicţionar de sinonime)

DÍVĂ s. v. minune, miracol.
(Dicţionar de sinonime)