diverge dex - definiţie, sinonime, conjugare

diverge

[Conjugare]
DIVÉRGE, pers. 3 divérge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcţii diferite. – Din fr. diverger, lat. divergere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIVÉRGE pers. 3 diverge intranz. (despre raze) A se răsfira plecând din acelaşi punct. /<fr. diverger, lat. divergere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIVÉRGE vb. III. intr. (Despre drepte, raze etc.) A merge depărtându-se între ele. ♦ (fig.) A se deosebi, a fi în dezacord. [P.i. divérg. / cf. fr. diverger, it., lat. divergere].
(Dicţionar de neologisme)

DIVÉRGE vb. intr. 1. (despre drepte, raze etc.) a pleca din acelaşi punct, răsfirându-se. 2. (fig.) a se deosebi, a fi în dezacord. (< fr. diverger, lat. divergere)
(Marele dicţionar de neologisme)

divérge vb., ind. prez. 3 sg. divérge, 3 pl. divérg (nu se foloseşte la timpurile trecute)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di div dive diver diverg

Cuvinte se termină cu literele: ge rge erge verge iverge