diversiune

DIVERSIÚNE, diversiuni, s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intenţiile, gândurile, acţiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Acţiune de luptă astfel dusă încât să-l inducă în eroare pe inamic asupra intenţiilor reale de luptă. 2. Acţiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenţia de la problemele reale ale vieţii publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIVERSIÚN//E ~i f. 1) Operaţie militară efectuată pentru a abate atenţia inamicului de la zona în care urmează să fie atacat. 2) Manevră politică întreprinsă pentru a abate atenţia populaţiei de la interesele vitale. 3) Scoatere din circulaţie a unor obiecte militare sau economice de importanţă majoră pentru un stat de către agentura altui stat, ostil acestuia. [Art. diversiunea; G.-D. diversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. diversion, lat. diversio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIVERSIÚNE s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile sau preocupările cuiva. 2. Acţiune politică întreprinsă de un guvern reacţionar cu scopul de a îndepărta atenţia opiniei publice într-o direcţie nepericuloasă pentru el. 3. Operaţie militară care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează să fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].
(Dicţionar de neologisme)

DIVERSIÚNE s. f. 1. încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile, gândurile cuiva. 2. acţiune politică reacţionară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenţia maselor de la acţiuni revendicative sau revoluţionare. 3. (mil.) acţiune, operaţie care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct. (< fr. diversion, lat. diversio)
(Marele dicţionar de neologisme)

diversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. diversiúnii; pl. diversiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)