divinator

DIVINATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)
(Marele dicţionar de neologisme)

divinatór s. m., pl. divinatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: di div divi divin divina

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator nator inator