divinator
DIVINATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)
(Marele dicţionar de neologisme)
divinatór s. m., pl. divinatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
divinatór s. m., pl. divinatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)