divinizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DIVINIZÁ, divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităţilor, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIVINIZÁRE, divinizări, s.f. Faptul de a diviniza. V. diviniza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIVINIZ//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe) A trece în rândul divinităţilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerată (ca pe o divinitate); a respecta în mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităţilor. [< fr. diviniser].
(Dicţionar de neologisme)

DIVINIZÁRE s.f. Acţiunea de a diviniza şi rezultatul ei; adorare. [< diviniza].
(Dicţionar de neologisme)

DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităţilor. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)
(Marele dicţionar de neologisme)

divinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. şi pl. divinizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

divinizáre s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. v. adora.
(Dicţionar de sinonime)

DIVINIZÁRE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndum-nezeire. (~ unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (~ unui erou, în antichitate.) 3. v. adorare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di div divi divin divini

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare nizare