divinizare

DIVINIZÁRE, divinizări, s.f. Faptul de a diviniza. V. diviniza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIVINIZÁRE s.f. Acţiunea de a diviniza şi rezultatul ei; adorare. [< diviniza].
(Dicţionar de neologisme)

divinizáre s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIVINIZÁRE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndum-nezeire. (~ unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (~ unui erou, în antichitate.) 3. v. adorare.
(Dicţionar de sinonime)