divorțat

DIVORŢÁ, divorţez, vb. I. Intranz. (Despre soţi) A se despărţi prin divorţ. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorţ. – Din fr. divorcer (după divorţ).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIVORŢÁT, -Ă, divorţaţi, -te, adj. Care a fost căsătorit şi s-a despărţit legal de soţie (sau de soţ). – V. divorţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIVORŢ//Á ~éz 1. intranz. (despre soţi) A rupe relaţiile de căsătorie prin divorţ; a desface căsătoria în mod legal; a se despărţi. 2. tranz. 1) A determina la divorţ. 2) A despărţi printr-un proces civil de divorţ. /<fr. divorcer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIVORŢÁ vb. I. intr. (Despre soţi) A se despărţi, a rupe căsătoria prin divorţ. [Cf. fr. divorcer, it. divorzare].
(Dicţionar de neologisme)

DIVORŢÁ vb. intr. (despre soţi) a rupe căsătoria prin divorţ. (după fr. divorcer)
(Marele dicţionar de neologisme)

divorţá vb., ind. prez. 1 sg. divorţéz, 3 sg. şi pl. divorţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIVORŢÁ vb. (JUR.) a (se) despărţi, a (se) separa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii au ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DIVORŢÁT adj. (JUR.) despărţit, (înv.) împărţit. (Soţi ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A divorţa ≠ a (se) căsători
(Dicţionar de antonime)

Divorţat ≠ căsătorit
(Dicţionar de antonime)