dizenteric dex - definiţie, sinonime, conjugare

dizenteric

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIZENTÉRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de dizenterie; propriu dizenteriei. Acces ~. 3) şi substantival Care suferă de dizenterie; bolnav de dizenterie. Pacient ~. /<fr. dysentérique, lat. dysentericus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIZENTÉRIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de dizenterie. [< fr. dysentérique].
(Dicţionar de neologisme)

DIZENTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dizenterie. (< fr. dysentérique, lat. dysentericus)
(Marele dicţionar de neologisme)

dizentéric adj. m., s. m. (sil. mf. diz-), pl. dizentérici; f. sg. dizentérică, pl. dizentérice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di diz dize dizen dizent

Cuvinte se termină cu literele: ic ric eric teric nteric