dizolvantul
[Sinonime]
DIZOLVÁNT, -Ă, dizolvanţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. Care are însuşirea de a dizolva. ♦ Fig. Care dezagregă, descompune, nimiceşte. 2. S.m. Substanţă (lichidă) care are însuşirea de a dizolva în masa ei alte substanţe; solvent. – Din fr. dissolvant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIZOLVÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre substanţe) Care dizolvă; care are proprietatea de a dizolva. /<fr. dissolvant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIZOLVÁNT, -Ă adj. 1. (adesea s.m.) Care are proprietatea de a dizolva; solvent. 2. (Fig.) Nimicitor, ruinător, care descompune. [Cf. fr. dissolvant].
(Dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁNT, -Ă I. adj., s. m. (substanţă) care are proprietatea de a se dizolva; solvent1. II. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează. (< fr. dissolvant)
(Marele dicţionar de neologisme)
dizolvánt adj. m., s. m., pl. dizolvánţi; f. sg. dizolvántă, pl. dizolvánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIZOLVÁNT s. v. solvent.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIZOLVÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre substanţe) Care dizolvă; care are proprietatea de a dizolva. /<fr. dissolvant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁNT, -Ă I. adj., s. m. (substanţă) care are proprietatea de a se dizolva; solvent1. II. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează. (< fr. dissolvant)
(Marele dicţionar de neologisme)
dizolvánt adj. m., s. m., pl. dizolvánţi; f. sg. dizolvántă, pl. dizolvánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIZOLVÁNT s. v. solvent.
(Dicţionar de sinonime)