DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. d i s s o l v e r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIZOLVÁT, -Ă, dizolvaţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Despre substanţe) Care se află dispersat în altă substanţă, cu care formează o soluţie. 2. S.m. Substanţă care se dizolvă în masa altei substanţe; solvat. – V. dizolva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DIZOLVÁ dizólv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existenţa; a desfiinţa. /<lat. dissolvere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DIZOLVÁ se dizólvă intranz. (despre substanţe) A se dispersa într-o substanţă lichidă, formându-se o soluţie omogenă. /<lat. dissolvere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanţă) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].
(Dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁT s.n. Substanţă care se dizolvă; solvat. [< dizolva].
(Dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁT, -Ă adj., s. m. (substanţă) care se dizolvă; solvat. (< dizolva)
(Marele dicţionar de neologisme)
dizolva, dizolv I v.t. a ucide. II v.r. a dispărea, a se ascunde. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. şi pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dizólve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dizolvát adj. m., s. m., pl. dizolváţi; f. sg. dizolvátă, pl. dizolváte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desfiinţa. (A ~ o organizaţie.)
(Dicţionar de sinonime)
DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.
(Dicţionar de sinonime)
DIZOLVÁT adj., s. 1. adj. topit. (Zahăr ~.) 2. s., adj. v. solvat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIZOLVÁT, -Ă, dizolvaţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Despre substanţe) Care se află dispersat în altă substanţă, cu care formează o soluţie. 2. S.m. Substanţă care se dizolvă în masa altei substanţe; solvat. – V. dizolva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DIZOLVÁ se dizólvă intranz. (despre substanţe) A se dispersa într-o substanţă lichidă, formându-se o soluţie omogenă. /<lat. dissolvere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanţă) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].
(Dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁT s.n. Substanţă care se dizolvă; solvat. [< dizolva].
(Dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIZOLVÁT, -Ă adj., s. m. (substanţă) care se dizolvă; solvat. (< dizolva)
(Marele dicţionar de neologisme)
dizolva, dizolv I v.t. a ucide. II v.r. a dispărea, a se ascunde. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. şi pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dizólve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dizolvát adj. m., s. m., pl. dizolváţi; f. sg. dizolvátă, pl. dizolváte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desfiinţa. (A ~ o organizaţie.)
(Dicţionar de sinonime)
DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.
(Dicţionar de sinonime)
DIZOLVÁT adj., s. 1. adj. topit. (Zahăr ~.) 2. s., adj. v. solvat.
(Dicţionar de sinonime)