dobândi dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obţine ceva prin muncă, eforturi, perseverenţă; a câştiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ♢ Expr. A dobândi un copil = a i se naşte cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraş, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOBÂND//Í ~ésc tranz. 1) (câştiguri) A obţine în urma unui efort; a căpăta; a contracta; a obţine. 2) înv. (oraşe, cetăţi etc.) A lua în stăpânire prin luptă; a cuceri; a ocupa. /<sl. dobyti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dobîndí (-désc, -ít), vb. – 1. A cîştiga, a obţine. – 2. (Înv.) A obţine victoria, a învinge. – 3. A obţine, a căpăta. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cîştiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s.f. (înv. şi Trans., cîştig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s.m. (persoană care dobîndeşte ceva). Mag. debonda „dobîndă” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca şi dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc.
(Dicţionarul etimologic român)

dobândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dobândeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOBÂNDÍ vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) 4. a căpăta, a câştiga, a obţine. (A ~ o mare faimă, o mare experienţă.) 5. v. asimila. 6. v. repurta. 7. v. câştiga.
(Dicţionar de sinonime)

DOBÂNDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, lua, ocupa.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A dobândi ≠ a pierde
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dob doba doban doband

Cuvinte se termină cu literele: di ndi andi bandi obandi