doberman
DÓBERMAN, dobermani, s.m. Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt şi lucios, de culoare neagră, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÓBERMAN ~i m. 1) Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt şi lucios, de culoare neagră, maro sau gri. 2) Câine din această rasă. /<germ. Dobermann
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOBERMÁN s.m. Rasă de câini de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui cu pete roşcate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima dată astfel de câini].
(Dicţionar de neologisme)
DOBERMAN s. m. rasă de câini de pază şi de companie, de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)
(Marele dicţionar de neologisme)
dóberman s. m., pl. dóbermani
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÓBERMAN ~i m. 1) Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt şi lucios, de culoare neagră, maro sau gri. 2) Câine din această rasă. /<germ. Dobermann
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DOBERMAN s. m. rasă de câini de pază şi de companie, de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)
(Marele dicţionar de neologisme)
dóberman s. m., pl. dóbermani
(Dicţionar ortografic al limbii române)