dobitocie
[Sinonime]
DOBITOCÍE, dobitocii, s.f. Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simţ. – Dobitoc + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOBITOCÍ//E ~i f. 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligenţă şi de bun-simţ; animalitate. [Art. dobitocia; G.-D. dobitociei; Sil. -ci-e] /dobitoc + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dobitocíe s. f. (sil. -ci-e), art. dobitocía, g.-d. art. dobitocíei; (manifestări) pl. dobitocíi, art. dobitocíile (sil. -ci-e)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOBITOCÍE s. 1. v. prostie. 2. idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostă-ticie. (A spus o mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dobitocie ≠ omenie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOBITOCÍ//E ~i f. 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligenţă şi de bun-simţ; animalitate. [Art. dobitocia; G.-D. dobitociei; Sil. -ci-e] /dobitoc + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOBITOCÍE s. 1. v. prostie. 2. idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostă-ticie. (A spus o mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dobitocie ≠ omenie
(Dicţionar de antonime)