doborât dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agăţat. ♦ A face să cadă o fiinţă sau un obiect care zboară sau pluteşte în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situaţie etc. ♦ Fig. A birui, a copleşi. L-a doborât suferinţa. 4. (Sport) A depăşi cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. o b o r î.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOBORẤT, -Ă, doborâţi, -te, adj. (Despre oameni) Învins, zdrobit, distrus (sufleteşte). – V. doborî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOBORÎ́ dobór tranz. (obiecte, fiinţe în poziţie verticală) A culca la pământ; a prăvăli. /<sl. do oboriti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

doborî (dobór, -ít), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acţiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî. – Der. doborîtor, adj. (care doboară).
(Dicţionarul etimologic român)

doborî́ vb., ind. prez. 1 sg. dobór, 3 sg. şi pl. doboáră, imperf. 3 sg. doborá; conj. prez. 3 sg. şi pl. doboáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOBORÎ vb. 1. a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-a ~ la pământ.) 2. v. culca.
(Dicţionar de sinonime)

DOBORÎ vb. v. ajunge, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, împovăra, înfrânge, învinge, năpădi, podidi, prinde, răzbi, toropi.
(Dicţionar de sinonime)

DOBORÂT adj. 1. v. răsturnat. 2. v. culcat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dob dobo dobor dobora

Cuvinte se termină cu literele: at rat orat borat oborat