doborâtor dex - definiţie, sinonime, conjugare

doborâtor

DOBORÂTÓR, -OÁRE, doborâtori, -oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOBORÂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care doboară. /a doborî + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. şi pl. doborâtoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: do dob dobo dobor dobora

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator rator orator