docent dex - definiţie, sinonime, conjugare

docent

DOCÉNT, docenţi, s.m. 1. (În alte ţări) Grad didactic onorific în învăţământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferenţiar; persoană care are acest grad. 2. (În ţara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu ştiinţific acordat doctorilor în ştiinţe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germ. Dozent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOCÉN//T ~ţi m. 1) Grad didactic în învăţământul superior, care precede imediat pe cel de profesor. ♢ Doctor ~ titlu ştiinţific acordat doctorilor în ştiinţe care s-au distins printr-o activitate deosebită. 2) Persoană cu acest grad didactic. /<germ. Dozent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOCÉNT s.m. 1. (În trecut) Profesor universitar neretribuit, la al cărui curs studenţii nu erau obligaţi să dea examen. 2. Titlu în învăţământul superior acordat de o facultate unui doctor în ştiinţe pentru merite ştiinţifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a învăţa].
(Dicţionar de neologisme)

DOCÉNT s. m. grad didactic în învăţământul superior corespunzător celui de conferenţiar universitar. (< germ. Dozent)
(Marele dicţionar de neologisme)

docént s. m., pl. docénţi, abr. doc.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: do doc doce docen

Cuvinte se termină cu literele: nt ent cent ocent