doctori dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÓCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane şi animale; medic. 2. Titlu ştiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are acest titlu. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un domeniu. 4. (Bot., reg.; în forma doftor) Arbust mediteraneean şi tropical din care se extrage saburul (Aloë vera). [Var.: (1, pop.) dóftor s.m.] – Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. D o k t o r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÓCTOR ~i m. 1) Persoană, cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; medic. 2) Grad ştiinţific superior. 3) Persoană care posedă titlul ştiinţific superior. ~ în istorie. ~ în filologie. 4) fam. Persoană care vădeşte cunoştinţe profunde într-un domeniu de activitate. /<lat. doctor, fr. docteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DOCTOR//Í ~ésc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DOCTOR//Í mă ~ésc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

doctór (dóctori), s.m. – 1. Titlu ştiinţific înalt; persoană care are acest titlu. – 2. Medic. – 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII), doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) şi înainte prin intermediul sl. dochtorŭ. – Der. doctoral, adj. (grav, solemn); doctorand, s.m. (persoană care îşi pregăteşte lucrarea de doctorat); doctorat, s.n. (stagiu de calificare ştiinţifică superioară); doctoreasă (var. doftoreasă), s.f. (soţie de doctor; doctoriţă); doctoresc, adj. (de doctor, medic); doctorie (var. doftorie), s.f. (medicament, leac); doctoriţă, s.f. (femeie medic); doftoricesc, adj. (înv., medic); doftoricale, s.f. pl. (leacuri, doctorii), din ngr. δοϰτοριϰά.
(Dicţionarul etimologic român)

DÓCTOR s.m. 1. Titlu ştiinţific conferit în urma unui examen special şi a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ♢ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, fără susţinerea unei disertaţii. 2. Persoană care are studii medicale superioare şi posedă dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. [< lat. doctor, cf. fr. docteur, germ. Doktor].
(Dicţionar de neologisme)

DÓCTOR s. m. 1. titlu ştiinţific conferit doctoranzilor în urma susţinerii examenelor şi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. o ~ docent = titlu ştiinţific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, din ţară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei şi umanităţii. 2. medic. 3. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

doctor, doctori s.m. 1. (friz.) meşter care lucrează rapid. 2. persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dóctor s. m., pl. dóctori; abr. dr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÓCTOR s. medic, (înv.) vraci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do doc doct docto doctor

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori ctori octori