doctrinar dex - definiţie, sinonime, conjugare

doctrinar

DOCTRINÁR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S.m. şi f. Persoană care formulează şi susţine o doctrină. 3. S.m. şi f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOCTRINÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de o doctrină; care are la bază o doctrină. /<fr. doctrinaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOCTRINÁR2 ~i m. 1) Persoană care formulează sau susţine o doctrină. 2) Adept al unor păreri preconcepute, dogmatice. /<fr. doctrinaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOCTRINÁR, -Ă adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. şi f. Întemeietor, creator sau susţinător al unei doctrine. [Cf. fr. doctrinaire].
(Dicţionar de neologisme)

DOCTRINÁR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susţine o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

doctrinár adj. m., s. m., pl. doctrinári; f. sg. doctrináră, pl. doctrináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: do doc doct doctr doctri

Cuvinte se termină cu literele: ar nar inar rinar trinar