dodii

DÓDII s.f. pl. (Pop. şi fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără şir; a aiura. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-şi facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neştire, năuc. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÓDII f. pl.: A vorbi în ~ a vorbi întraiurea. A umbla în ~ a umbla fără rost. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÓDII s.f. pl. (În expr.) În dodii = la întâmplare. (din dodă)
(Dicţionarul etimologic român)

DODÍ, dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă)
(Dicţionarul etimologic român)

dódii s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)