DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoriceşti, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
doftoricésc adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. şi f. doftoricéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. doftoriceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoşi, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. doftoriceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoşi, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.
(Dicţionar de sinonime)