dogmatizare

DOGMATIZÁ, dogmatizez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi, a expune pe un ton dogmatic, sentenţios. – Din fr. dogmatiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOGMATIZÁRE, dogmatizări, s.f. Acţiunea de a dogmatiza. – V. dogmatiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOGMATIZ//Á ~éz 1. tranz. (teorii, concepţii etc.) A transforma în dogmă; a prezenta în calitate de dogmă. 2. intranz. A-şi exprima opiniile în formă de dogmă. /<fr. dogmatiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOGMATIZÁ vb. I. intr. 1. A învăţa dogmele. 2. (Fig.) A vorbi pe un ton sentenţios, de dogmă, care nu admite replică. [< fr. dogmatiser].
(Dicţionar de neologisme)

DOGMATIZÁRE s.f. Acţiunea de a dogmatiza. [< dogmatiza].
(Dicţionar de neologisme)

DOGMATIZÁ vb. intr. 1. a învăţa dogmele. 2. (fig.) a vorbi pe un ton sentenţios, care nu admite replică. (< fr. dogmatiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

dogmatizá vb., ind. prez. 1 sg. dogmatizéz, 3 sg. şi pl. dogmatizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dogmatizáre s. f., pl. dogmatizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)