dogorât dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOGORÎ́ vb. IV v. dogori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOGORÂT, -Ă adj. v. dogorit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOGORÎ́, vb. IV. v. dogori.
(Dicţionarul limbii române moderne)

dogorî (-resc, -ít), vb. – A încălzi, a prăji, a pîrjoli. – Mr. dugurescu, dugurire. Sl. gorĕti „a arde”, cu pref. exhaustiv do- (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 97; Pascu, Suf., 52; Conev 99), cf. bg. dogorĭam, dogorĭavam, sb. dogoreti „a arde complet”. Conjugarea oscilează între formele dogori şi dogorî. – Der. dogor, s.n. (foc, centru de căldură), deverbal; dogoare, s.f. (ardoare, usturime, arsură); dogoreală, s.f. (arsură); dogorită, s.f. (băşică produsă de o arsură); dogoritor, adj. (fierbinte, arzător).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: do dog dogo dogor dogora

Cuvinte se termină cu literele: at rat orat gorat ogorat