dogori dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOGOÁRE s.f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzaţie de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni şi despre părţi ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoţie, de boală etc. [Var.: dogorî vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOGORÎ́ vb. IV v. dogori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOGOÁRE f. Căldură puternică produsă de un obiect foarte fierbinte. [Sil. -goa-re] /v. a dogori
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DOGOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a arde; a pârjoli; a pârli; a frige. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului) A fi înfierbântat din cauza unei boli sau emoţii; a avea fierbinţeală. 2. tranz. 1) A se înroşi la faţă sub acţiunea unei senzaţii de căldură puternică sau a unei emoţii puternice. 2) A face să devină fierbinte; a înfierbânta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOGORÎ́, vb. IV. v. dogori.
(Dicţionarul limbii române moderne)

dogorî (-resc, -ít), vb. – A încălzi, a prăji, a pîrjoli. – Mr. dugurescu, dugurire. Sl. gorĕti „a arde”, cu pref. exhaustiv do- (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 97; Pascu, Suf., 52; Conev 99), cf. bg. dogorĭam, dogorĭavam, sb. dogoreti „a arde complet”. Conjugarea oscilează între formele dogori şi dogorî. – Der. dogor, s.n. (foc, centru de căldură), deverbal; dogoare, s.f. (ardoare, usturime, arsură); dogoreală, s.f. (arsură); dogorită, s.f. (băşică produsă de o arsură); dogoritor, adj. (fierbinte, arzător).
(Dicţionarul etimologic român)

dogoáre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dogorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dogorésc, imperf. 3 sg. dogoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dogoreáscă; ger. dogorínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOGOÁRE s. 1. v. caniculă. 2. arşiţă, dogoreală, fierbinţeală, pară, văpaie. (~ focului.)
(Dicţionar de sinonime)

DOGORÍ vb. 1. v. arde. 2. v. încinge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dog dogo dogor

Cuvinte se termină cu literele: ri ori gori ogori