dogorit dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzaţie de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni şi despre părţi ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoţie, de boală etc. [Var.: dogorî vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOGORÍT, -Ă, dogoriţi, -te, adj. Înfierbântat, ars; pârlit. [Var.: dogorất, -ă adj.] – V. dogori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOGOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a arde; a pârjoli; a pârli; a frige. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului) A fi înfierbântat din cauza unei boli sau emoţii; a avea fierbinţeală. 2. tranz. 1) A se înroşi la faţă sub acţiunea unei senzaţii de căldură puternică sau a unei emoţii puternice. 2) A face să devină fierbinte; a înfierbânta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOGORÍT, -Ă, dogoriţi, -te adj. Înfierbântat2, ars, pârlit2. [Var.: dogorất, -ă adj.] – V. dogori.
(Dicţionarul limbii române moderne)

dogorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dogorésc, imperf. 3 sg. dogoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dogoreáscă; ger. dogorínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOGORÍ vb. 1. v. arde. 2. v. încinge.
(Dicţionar de sinonime)

DOGORÍT adj. 1. ars, pârlit, (înv. şi reg.) prigorit. (Pustiul ~ al Africii.) 2. v. încins.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dog dogo dogor dogori

Cuvinte se termină cu literele: it rit orit gorit ogorit