doilea

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul şi al treilea. ♢ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ♢ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ♢ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanţă secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dóilea (precedat de al) num. m.(sil. doi-lea în tempo rapid /do-i-lea în tempo lent), f. a dóua
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: do doi doil doile

Cuvinte se termină cu literele: ea lea ilea oilea