doiniță

DOINÍŢĂ, doiniţe, s.f. Diminutiv a lui doină; doinişoară. – Doină + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

doiníţă s. f. (sil. doi-), g.-d. art. doiníţei; pl. doiníţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DOINÍT s. doinire, (pop.) trăgănare.
(Dicţionar de sinonime)

DOINÍŢĂ s. doinişoară.
(Dicţionar de sinonime)