dolosiv
DOLOSÍV, -Ă, dolosivi, -e, adj. (Jur.; despre acţiuni, contracte etc.) Făcut prin înşelăciune, cu rea-credinţă. – Din fr. dolosif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOLOSÍV ~ă (~i, ~e) Care ţine de dol; propriu dolului. Contract ~. /<fr. dolosif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOLOSÍV, -Ă adj. (Despre contracte) Făcut prin înşelăciune, cu caracter de dol. [Var. doloziv, -ă adj. / < fr. dolosif].
(Dicţionar de neologisme)
DOLOSÍV, -Ă adj. (despre contracte) cu caracter de dol1, de înşelăciune. (< fr. dolosif)
(Marele dicţionar de neologisme)
dolosív adj. m., pl. dolosívi; f. sg. dolosívă, pl. dolosíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOLOSÍV ~ă (~i, ~e) Care ţine de dol; propriu dolului. Contract ~. /<fr. dolosif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DOLOSÍV, -Ă adj. (despre contracte) cu caracter de dol1, de înşelăciune. (< fr. dolosif)
(Marele dicţionar de neologisme)
dolosív adj. m., pl. dolosívi; f. sg. dolosívă, pl. dolosíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)