domestici dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăieşte pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieţii gospodăreşti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obişnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ♢ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMÉSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care trăieşte pe lângă casă, s-a deprins cu omul şi este folosit în avantajul acestuia. 2) rar Care se referă la casă sau la gospodărie; casnic; gospodăresc. /<fr. domestique, lat. domesticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DOMESTIC//Í ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domestic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DOMESTIC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniştit sau mai sociabil. /Din domestic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

doméstic (doméstică), adj. – 1. (Despre animale) Care trăieşte pe lîngă casă. – 2. Care este legat de casă. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. dispărut (sec. XVII), şi de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blînd, liniştit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei încrucişări cu sl. domaštinŭ (Cihac, II, 105; Puşcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a îmblînzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a îmblînzi); dumes(t)nicie, s.f. (blîndeţe); nedumes(t)nicie, (încăpăţînare; posomoreală).
(Dicţionarul etimologic român)

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care trăieşte lângă casa omului; de casă. 2. (Despre ocupaţii, condiţii de trai) De casă, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].
(Dicţionar de neologisme)

DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].
(Dicţionar de neologisme)

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (despre animale) care trăieşte pe lângă casa omului. 2. (despre ocupaţii, condiţii de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

doméstic adj. m., pl. doméstici; f. sg. doméstică, pl. doméstice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domesticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domesticeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOMÉSTIC adj. 1. (înv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.
(Dicţionar de sinonime)

DOMÉSTIC adj. v. intern.
(Dicţionar de sinonime)

DOMESTICÍ vb. a îmblânzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Domestic ≠ sălbatic
(Dicţionar de antonime)

A domestici ≠ a sălbătici
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dom dome domes domest

Cuvinte se termină cu literele: ci ici tici stici estici