domesticire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obişnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ♢ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMESTICÍRE, domesticiri, s.f. Acţiunea de a (se) domestici şi rezultatul ei; îmblânzire. – V. domestici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOMESTIC//Í ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domestic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DOMESTIC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniştit sau mai sociabil. /Din domestic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].
(Dicţionar de neologisme)

DOMESTICÍRE s.f. Acţiunea de a (se) domestici şi rezultatul ei; îmblânzire. [< domestici].
(Dicţionar de neologisme)

DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

domesticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domesticeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domesticíre s. f., g.-d. art. domesticírii; pl. domesticíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOMESTICÍ vb. a îmblânzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)
(Dicţionar de sinonime)

DOMESTICÍRE s. îmblânzire, (înv.) dumesnicire. (~ unui animal sălbatic.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A domestici ≠ a sălbătici
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dom dome domes domest

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire icire ticire