domicilia

DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-şi avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOMICILI//Á ~éz intranz. A-şi avea domiciliu; a locui. [Sil. -li-a] /<fr. domicilier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOMICILIÁ vb. I. intr. A locui, a-şi avea domiciliul undeva. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. domicilier].
(Dicţionar de neologisme)

DOMICILIÁ vb. intr. 1. a locui, a-şi avea domiciliul undeva. 2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadenţă un efect de comerţ. (< fr. domicilier)
(Marele dicţionar de neologisme)

domiciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. domiciliéz, 3 sg. şi pl. domiciliáză, 1 pl. domiciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. domiciliéze; ger. domiciliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DOMICILIÁ vb. v. locui.
(Dicţionar de sinonime)