dominare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOMINÁ, domín, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, concepţii etc.) A ţine pe cineva sau ceva sub influenţa sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ Refl. A reuşi să nu-şi dea pe faţă sentimentele, gândurile etc. a se reţine, a se stăpâni. 2. Tranz. şi intranz. A întrece (cu mult) prin înălţime lucrurile sau fiinţele înconjurătoare, a se înălţa deasupra tuturor. 3. Intranz. şi tranz. A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (într-o competiţie sportivă). – Din fr. dominer, lat. dominari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMINÁRE, dominări, s.f. Acţiunea de a (se) domina. – V. domina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOMINÁ domín 1. tranz. 1) (persoane, idei, concepţii) A ţine în supremaţia sau în dominanţa sa. 2) (lucruri, împrejurimi) A depăşi în mod considerabil prin înălţime. 3) (emoţii, reacţii, pasiuni) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înăbuşi: a înfrâna; a controla. 4) (adversari) A întrece prin superioritate într-o competiţie sportivă. 2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla într-o poziţie de superioritate (prin volum, forţă, intensitate, valoare) faţă de cea ce este în jur. /<fr. dominer, lat. dominari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DOMINÁ mă domín intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reţine; a se controla. /<fr. dominer, lat. dominari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dominá (domín, dominát), vb. – A stăpîni. Lat. dominari (sec. XIX), fr. dominer. – Der. domeniu, s.n., din fr. domaine; domenial, adj.; dominant, adj.; dominator, adj.; dominaţi(un)e, s.f.; predomina, vb., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

DOMINÁ vb. I. 1. tr. A ţine sub influenţa sa; a stăpâni în mod absolut. ♦ refl. A se stăpâni, a se reţine. 2. tr. (Fig.) A fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece. 3. intr. A se impune, a predomina. [P.i. dómin şi -nez. / < fr. dominer, it. lat. dominari].
(Dicţionar de neologisme)

DOMINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) domina şi rezultatul ei; dominaţie. [< domina].
(Dicţionar de neologisme)

DOMINÁ vb. I. tr. 1. a ţine sub influenţa sa; a stăpâni în mod absolut. 2. (fig.) a fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece. II. refl. a se stăpâni, a se reţine. III. intr. a se impune, a predomina. (< fr. dominer, lat. dominari)
(Marele dicţionar de neologisme)

dominá vb., ind. prez. 1 sg. domín, 3 sg. şi pl. domínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domináre s. f., g.-d. art. dominării; pl. dominări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOMINÁ vb. 1. v. stăpâni. 2. v. controla. 3. v. subjuga. 4. v. învinge. 5. a se abţine, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 6. v. absorbi. 7. v. predomina.
(Dicţionar de sinonime)

DOMINÁRE s. 1. v. autoritate. 2. v. predominare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dom domi domin domina

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare minare